Iti doresti sa citesti cartea Copilul tau. Parintii tai. Tu scrisa de Ioana Chicet Macoveiciuc? Nimic mai simplu, o poti citi apasand butonul de mai jos.
Descriere completa: Dupa cinci ani de la publicarea bestsellerului O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda, Ioana Chicet-Macoveiciuc revine cu o carte dedicata mamelor, un volum mai dens, mai intim si plin de istorii personale, scris sub forma unei lungi scrisori de apreciere si incurajare din partea autoarei pentru fiecare femeie care se va cufunda in lectura acestor pagini. Copilul tau. Parintii tai. Tu nu este doar o carte de parenting foarte buna, ci si o cronica a unei familii cu trei generatii in Romania comunista si in Romania postrevolutionara, o calatorie personala plina de emotie, in care se vor regasi toti adultii zilelor noastre, cu bune si cu rele, cu lacrimi de ras, dar si de nostalgie, dor si recunostinta. E important sa ne aflam si sa ne spunem povestea, pentru ca asta ne ajuta sa ne cunoastem, sa ne iertam si sa ne iubim, facandu-ne parinti buni si fiinte umane constiente si fericite. Am adunat in aceasta carte tot ce am invatat in noua ani de cand sunt mama si am descris drumul greu al vindecarii mele dupa multi ani de terapie, in speranta de a le fi de folos tuturor mamelor care, ca si mine, traiesc cu indoiala ca nu se descurca prea bine, dar si cu dorinta imensa de a-si calauzi copiii pe drumul cel bun in lume. Lor vreau sa le transmit ca totul va fi bine, ca se descurca atat cat e omeneste posibil si ca sunt extraordinare. – Ioana Chicet-Macoveiciuc Draga mama, esti pe cale sa citesti un volum plin de onestitate si experienta despre unul dintre cele mai dificile subiecte de azi: cum iti indrumi copiii in viata. Bucura-te de o carte scrisa cu speranta, care iti structureaza si iti explica tot ce este important despre universul complex si fragil al copiilor tai. – Ana Irimescu Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea unuia dintre cele mai cunoscute si iubite bloguri romanesti despre cresterea copiilor (printesaurbana), blog care a fost si punctul de pornire al primei sale carti, O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda. Aceasta a cunoscut numeroase retipariri si a devenit un bestseller cu peste 40.000 de exemplare vandute in cinci ani. Ioana Chicet-Macoveiciuc a mai publicat la Editura Univers trei romane, Miercuri, respiram, Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni, Semn ca te am, si cartile pentru copii Adevarul gol-golut, Vrei sa-ti spun un secret despre mami?, seria Mami si tati se poarta ciudat, Cea mai buna inghetata din lume, Echipa de prieteni Masimtbinescu si Caietul, roman mic pentru fetitele care cresc mari. In 2017, Ioana a devenit coordonatoarea colectiei Educatie cu blandete, o colectie care s-a impus rapid in topurile de vanzari, dar si in inimile parintilor. In acelasi an, Ioana a devenit coordonatoarea colectiei Unicorn, care include carti pentru copii de toate varstele. Prin toate aceste proiecte, Ioana isi doreste sa-i ajute pe parintii si copiii din Romania sa se bucure de o relatie plina de acceptare si armonie, in speranta aparitiei unor noi generatii care sa schimbe viitorul nostru, al tuturor. Scriu aceasta carte pentru ca stiu ca iti e greu. Mi-a fost si mie. Tuturor mamelor care se arunca in valtoarea asta de agonie si extaz care e maternitatea, tuturor mamelor care isi cresc copiii cu inima, bratele si ochii, tuturor le e greu. Stiu cat de mult conteaza sa auzi ca te descurci si ca va fi bine. Te descurci! Va fi extraordinar! De fapt, deja este! Am scris despre frica, despre durere si despre ras, despre terapie, despre crize de furie, despre depresie, despre strategiile mele de supravietuire cand mi-e greu, despre somn si mancare, despre limite si reguli. O sa observi insa ca, in fiecare capitol despre copiii nostri, cel mai mult e vorba despre tine, despre noi, parintii copiilor nostri. Pentru ca si noi avem la fel de multa nevoie sa fim intelesi, sprijiniti, apreciati, iubiti, fiindca facem enorm de multe pentru altii si ne pretuim, din pacate, extrem de putin. – Ioana Chicet-Macoveiciuc Fragment din cartea “Copilul tau. Parintii tai. Tu” de Ioana Chicet-Macoveiciuc: “Alteori, cei mici se isterizeaza doar pentru ca nu-i bagam in seama. Nevoile lor de atentie sunt mult mai urgente decat ale noastre, ei nu prea stiu sa astepte, nu au rabdare, nu inteleg ca noi avem si altceva de facut. Asa ca ar fi grozav sa le putem explica treptat, pe masura ce cresc, ca parintii au si alte treburi, ceea ce nu inseamna ca ei nu mai sunt importanti. Prea multe reguli il fac pe cel mic sa se simta ingradit si complet lipsit de control, iar asta il frustreaza. Prea multi de NU au acelasi efect. Daca stii sigur ca nu vrei cumperi jucarii, nu-l mai lua cu tine in magazinele unde e plin de ursuleti, masinute, LEGO si printese. Pentru ce sa-i treci pe sub nas tava cu bunatati, doar ca sa-l refuzi si sa-l scoti din minti? Lipsa regulilor necesare il dezorienteaza si-l oboseste pe copil. Schimbarile in familie sunt greu de gestionat de cei mici, pentru ca aduc nesiguranta si confuzie. E normal sa faca mai multe crize de furie dupa ce se naste fratele mai mic, dupa ce incepe gradinita, cand e pandemie, cand mami incepe munca, cand buni se intoarce la ea acasa si mai departe. Mbon, daca n-am reusit sa prevenim micul dezastru si isteria tocmai se produce, tragem aer in piept si purcedem la masurile de imbunatatire (macar partiala) a situatiei. O avem in fata noastra pe cea mai iubita fiinta din lume, coplesita de emotii si de nevoia uriasa de a scapa de ele. E posibil sa ne simtim speriati, sa ne fie rusine ca se uita toata lumea la noi, sa ne infuriem ca iar trebuie sa faca asa un circ, sa ne fie mila, sa ne dorim sa ajutam, sa ne dorim sa facem si noi un tantrum, sa ne dorim sa fugim de-acolo. Toate aceste emotii la tantrumul copilului sunt normale si sanatoase! Asta nu inseamna ca e si recomandat sa lasam copilul pe jos in mijlocul strazii si sa fugim sa ne aprindem o tigara sau sa ne intindem langa el sa urlam (recomand asta ca joc terapeutic, dar acasa, nu in public). Atunci, ce facem ajutam pe ei si sa ne ajutam pe noi cand ni se intampla o criza de isterie? Intai de toate, ne asiguram ca cel mic nu se poate rani si nu-i poate rani pe ceilalti. Ii luam obiectele cu care se poate lovi, nu-l lasam sa se dea cu capul de geam, nici arunce cu cutite. Il tinem de maini sau de cap, daca e nevoie. Imediat dupa asta incetam sa ne mai simtim prost fata de restul lumii. Important e copilul, care are nevoie de atentie si de ajutor. Sigur, nu vrem sa deranjam pe nimeni, asa ca, daca suntem intr-un restaurant, de exemplu, cred ca bine-ar fi sa scoatem spectacolul afara. Dar, cata vreme nu deranjam pe nimeni si nimeni nu e pus in pericol, nu e cazul sa ne facem griji pentru public. Daca nu le place, sa nu se uite.”
