Iti doresti sa citesti cartea Introducere in pedagogie. Consideratii teoretice si metodologice scrisa de Miron-Alexandru Damian si publicata de Universitara? Nimic mai simplu, o poti citi apasand butonul de mai jos.
Citeste Cartea – Sursa 1
Citeste Cartea – Sursa 2
Citeste Cartea – Sursa 3
Informatii utile despre Introducere in pedagogie. Consideratii teoretice si metodologice
Editura: Universitara
Descriere completa: Un invatator adevarat cand isi formeaza ucenicii, prin cresterea si prin invatatura ce le-o da, trebuie sa se incarneze nepieritor in sufletul lor. Invatatorul, ca sarmana persoana fizica, se vestejeste … invatatura lui insa il hipostaziaza in inima ucenicului. Gala Galaction, Roxana Daca ar trebui alese trei cuvinte pentru a descrie lumea contemporana, acestea ar putea fi complexitate – dinamism – transformare. Aceasta triada se reflecta intr-un mod specific in realitatea romaneasca, iar ultimul sau termen este, din pacate, adesea sinonim cu instabilitate. Sistemul social impune cetatenilor sai o diversitate de roluri in continua schimbare si le solicita o capacitate tot mai mare de adaptare la situatii noi. Dezvoltarea si diversificarea domeniilor cunoasterii si ale activitatii omului contemporan, amplificate de explozia informationala ce a condus la transformarea lumii in satul global de astazi, impun cetateanului mediu standarde din ce in ce mai ridicate privind cultura generala si de specialitate minime, care sa-i poata asigura o buna integrare socio-profesionala. Din acest motiv educatia institutionalizata a capatat treptat o pondere din ce in ce mai importanta in viata omului, insa in mod paradoxal rolul social al cadrului didactic nu mai este inteles la adevarata lui valoare. Formatorii, termen mediu intre scoala si comunitate, sunt cei care au misiunea educarii generatiilor tinere, iar de activitatea lor depinde in buna masura prosperitatea societatii de maine. Modul in care comunitatea ii percepe, modul in care ii privesc elevii si modul in care se privesc ei insisi, constituie indicatori relevanti cu privire la statutul pe care societatea romaneasca contemporana li-l recunoaste. Iar cum astazi reusita in viata si importanta sociala a individului sunt din ce in ce mai mult valorizate in functie de criterii economico-financiare, in ultimii ani, tot mai frecvent, dascalii sunt considerati fie o categorie defavorizata, fie drept privilegiati ai sortii, care traiesc din munca lucratorilor economiei productive. Valoarea muncii pe care o desfasoara este putin inteleasa, iar educatiei i se acorda din ce in mai putina atentie, fiind adeseori neglijata sau privita cu usurinta. Scoala este unul dintre cele mai fine barometre ale societatii. De locul pe care societatea, prin reprezentantii sai, i-l acorda, depinde bunastarea viitoare, avertizau inca de acum trei decenii viitorologii (King si Schneider, 1993, pp. 164-168). Cand educatia institutionalizata inceteaza sa fie o prioritate nationala, iar institutia scolii este considerata o povara bugetara, este evident ca valorile pe care societatea le considera importante nu sunt cele care sa-i asigure prosperitatea. Daca Romania interbelica era o tara infloritoare, aceasta s-a datorat in buna masura si efortului a generatii de dascali care au reprezentat-o cu cinste. Din pacate, vremea in care proverbul “Cine are carte, are parte!” nu era un simplu slogan, ci realitate vie, este acum departe…
