[PDF] Povestea cafelei turcesti de M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu

    Coperta Carte Povestea cafelei turcesti

    Iti doresti sa citesti cartea Povestea cafelei turcesti scrisa de M. Sabri Koz, Kemalettin Kuzucu si publicata de Corint? Nimic mai simplu, o poti citi apasand butonul de mai jos.

    Citeste Cartea – Sursa 1
    Citeste Cartea – Sursa 2
    Citeste Cartea – Sursa 3

    Informatii utile despre Povestea cafelei turcesti

    Editura: Corint

    Descriere completa: Multi scriitori i-au atribuit cafelei brusca proliferare a poetilor, scriitorilor si ganditorilor celebri ai lumii, precum si progresul rapid si fara precedent al stiintei si tehnologiei in Franta, incepand cu domnia regelui Ludovic al XIII-lea (1601-1643). Se stie ca acesta a fost prima persoana din Franta care a baut cafea. Rousseau, Voltaire si Balzac au fost numai cativa dintre bautorii pasionati de cafea din Franta secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Mirabeau, unul dintre eroii Revolutiei Franceze si un orator eminent, descria cafeaua ca fiind o ”bautura a creierului” si nu se ridica sa vorbeasca pana nu o consuma in cantitati mari. Cand era bolnav, imparatul Napoleon ii spunea medicului personal ca durerile i se mai atenuau daca bea cafea din belsug. ”Exista un proverb turcesc care spune: ”O ceasca de cafea nu se uita vreme de 40 de ani”. Conteaza oare daca o bei in Istanbul sau in Constanta? Cuvintele ”40 de ani” si ”nu se uita” sunt cele care conteaza, dar, indiferent unde ne este servita cafeaua, intotdeauna inseamna acelasi lucru: Ziyade olsun, ferah kahveleriniz olsun, adica ”Fie sa aduca prosperitate, iar motivul pentru o noua ceasca sa fi e o sarbatorire placuta”. Cafeaua si cultura cafelei au patruns in tinuturile otomane mai intai prin intermediul arabilor, al dervisilor si al proprietarilor de cafenele, apoi s-au raspandit in lumea intreaga, mai ales in tarile europene. Cafeaua a devenit astfel o marfa de comert international nemilos. Daca la inceput a fost un ”produs scump si o bautura scumpa”, s-a transformat intr-o placere noua si ”inofensiva” care a inlocuit vechile obiceiuri si, desi supusa prohibitiei religioase si politice, a capatat o insemnatate uriasa din toate punctele de vedere.” M. Sabri Koz..